IMG_8396SLANIC MUSCEL de ARGES, inzestrat de DUMNEZEU cu atatea frumuseti, cu plaiuri manoase, este una din zonele cele mai frumoase ale tarii.

Monumente ale naturii ca Piatra Craiului, Papusa si Iezarul, defileul Dambovicioarei si Cheile Dambovitei, minunatele locuri de odihna ii confera un statut aparte.

Casele curate si albe apar vesele din palcurile de pomi si te fac sa le banuiesti de la distanta frumusetea, dand localitatii aspectul unui sat de munte.

Pe fundalul satului se proiecteaza semeti muntii “Papusa“, de 2391 metri si “Iezarul Mare“ de 2463 metri,  impaduriti aproape pana la varfuri.

Solurile terenurilor comunei sunt de mai multe feluri: brun şi brun-galben de pădure, negru de fâneţe, soluri formate pe substrat calcaros de marnă şi argilă, soluri formate pe combinaţii de aluviuni şi fragmente de roci dezagregate.

Subsolul conţine: cărbune inferior, exploatat până în 1995 prin galerii (Slănic şi Aninoasa) şi decopertare (Aninoasa), iar cel aflat în vestul satelor Valea Siliştii şi Slănic (punctul Podul lui Vlădău) încă neexploatat, sare şi izvoare minerale în Slănic.

Dealurile care coboară dinspre munte, pe direcţia nord-sud, scăzând în înălţime, sunt acoperite cu diferiţi copaci de diferite esenţe. O catagrafie a pădurilor, alcătuită în anul 1831, ne transmite informaţii despre copacii care acopereau munţii şi dealurile. Pădurea din munţii Jupâneasa,  Iezerul Mare şi Iezerul Mic, proprietatea moşnenilor slăniceni, era alcătuită din brazi şi fagi, iar dealurile din stânga şi dreapta pârâului Slănic erau acoperite cu „ştejari, plopi, carpeni, fag, mesteacăn, alun, anini“.

Clima este temperat-continentală. În zona deluroasă este mai moderată faţă de partea muntoasă înaltă, temperaturile medii anuale fiind de 9-10 grade C, cu precipitaţii de 600-700 mm în depresiuni şi 800-900 mm pe muşcele, uneori sub formă de aversă. Zona este lipsită de valori extreme.

Vegetaţia este alcătuită din păduri şi pajişti pe muşcele, iar pe pantele dealurilor defrişate se află întinse plantaţii de pomi fructiferi .